Vintageinharmony

Vintageinharmony

Etichete

Etichete

Etichete

Etichete

Anunț!

În fiecare duminică, începând cu orele 20:30, vă aștept cu noi postări! Cu gânduri bune, S.

luni, 15 decembrie 2014

Celui mai drag


                                                                                             15.12.2014

                                                                                             Soțului meu


   Cine sunt eu?
Sunt un suflet cu niște poveri în spate, atât de caracteristice acestor vremuri, contemporaneității crude,  dar, care, nu poate trăi fără iubire.
Și nu fără orice iubire. Fără iubirea mea.
Nu știu voi ceilalți cum sunteți și nu e nici treaba mea,
dar eu acum mai bine de unsprezece ani,
am întâlnit-o.
Nici nu am recunoscut-o la început...
Poate eram prea tânără,  aveam părul prea lung sau mă credeam mult prea interesantă  și nu puteam coborî de pe culmile mele, de pe standardele mele izvorâte  din cărți cu prea mulți feți frumoși, bogați și pefecți. Visam la o iubire ca-n povești și care să nu se mai termine niciodată.
Și ea, nici nu era departe de mine.
Eram studentă,
și lucram pe timp de vară la o terasă, plină de trandafiri minunați și lume pestriță.Nu mă puteam lăuda singură, o făceau alții, eram o Ileana Cosânzeana brunetă, cu păr ondulat și ochi ageri,  cu vino-n- coa și nu mai pleca dar care nu stăteam la taclale, îmi făceam datoria și eram apreciată pentru asta.
 Vorbe multe, lume bună, tineri mulți, aere de provincie, parfum , ocheade, râsete și scrum.Totul se derula aproape identic, doar fețele se schimbau, muzica drena atmosfera încărcată de atâta lume.
Parcă și simt mirosul acelei dup-amieze  de cireșar, mângâiată tandru de o adiere monotonă care nu prevestea nimic deosebit. Știu și acum cum eram îmbrăcată și ce încălțări aveam, cum  aș putea uita,
Era ziua care imi va schimba existența întregii mele ființe...

               ----------------------------------------------------------------------


Îndeletnicirea mea continua normal. În bătaia soarelui ștergeam mesele dornice de noi comenzi ,așezam scaunele în așteptare de noi povestitori. Cupluri tinere ținându-se delicat de mână, spărgeau atmosfera și intrau în horă, așezăndu-se și sorbindu-se din priviri în compania unei limonade îndulcite cu miere. Trandafirii respirau iubire și parcă înmagazinau asiduu, povești pentru anii ce urmau.
Din când în când, râsete stridente spărgeau eterul , venite de la vreun grup înfocat.
 -Nu vă supărați..
Aud o voce în spatele meu, ușor timidă dar hotărâtă să termine ce nici abia nu începuse..
-Da, bună ziua! Spuneți..
Făptura ce tocmai intrase în discuție cu mine, era un tânăr în jur de douăzeci de ani, înalt, cu o figură blondă, încadrată angelic de niște priviri mari, adânci, blânde și albastre, răsfrânte pe un ten perfect,aproape roz.
Parcă imi era și teamă să vorbesc mai tare cu el, deși înalt și destul de masiv, îmi părea cu trebuie să las lucrurile mai ușor.
El imi zâmbea.
    
.....va urma

    
.....va urma